sâmbătă, 15 noiembrie 2008

Profile batimetrice (noiembrie 2008)

Profil batimetric pe Canalul Central


View Larger Map











Profil batimetric Sf. Gheorghe-Mahmudia


View Larger Map

miercuri, 12 noiembrie 2008

Documentar despre apă



Pentru sursa originală vezi Google Video

vineri, 31 octombrie 2008

Capuri şi insule din Marea Neagră


View Larger Map

Faruri de pe litoralul românesc


View Larger Map

miercuri, 1 octombrie 2008

Sateliţi utilizaţi în oceanografie


Începând cu 1978 cercetarea oceanografică intră în perioada satelitară, odată cu apariţia de noi produse puse la dispoziţie de sateliţi ca: Seasat, Noaa 6–10, Nimbus–7,Geosat, Topex/Poseidon, ERS–1 şi 2.

1978: NASA lansează SeaSat
1992: NASA şi CNES lansează Topex/Poseidon care urmăreşte curenţii de suprafaţă, valuri şi mare la fiecare 10 zile. Înălţimea suprafeţei mării este măsurată cu o precizie de ±0,05 m.

Principalele misiuni cu aplicaţii oceanografice: Geosat (1985–1988), Ers–1 (1991–1996), Ers-2 (1995-)
Topex/Poseidon (1996-2006), Jason (2002-), Envisat (2002)

Seasat, Geosat, Ers–1 şi 2 au funcţionat pe orbite distanţate la sol între 3-10km. Pe baza datelor oferite de Geosat şi Ers-1, la care s-au adăugat şi date din sondaje acustice, Smith şi Sandwell au realizat în anul 1997 prima hartă batimetrică a Oceanului Planetar. Rezoluţia pe orizontală este de între 5-10km, iar precizia medie a adâncimilor este de ±100 m. În prezent, rezoluţia spaţială pentru produse globale de batimetrie a coborât la ± 3km.

Analiza vântului la suprafaţa mării se face la ora actuală sateliatar: ERS 1 şi 2 măsoară parametrii vântului din 1991; ADEOS a funcţionat 6 luni din noiembrie 1996, fiind înlocuit de QuikScat din iunie 1999. Acesta acoperă 93 % din suprafaţa Oceanului Planetar, o dată la 24h, cu o rezoluţie spaţială de 25 km, şi o precizie de ±1m/s. Deoarece aceste date se obţin doar o singură dată în 24h, ele trebuie integrate în modele climatice pentru a rezulta în final hărţi ale vânturilor din 6 în 6 ore.

Windsat: a fost lansat în anul 2003 la bordul satelitului Coriolis. Este un proiect experimental dezvoltat de US Navy care urmăreşte calcularea vitezei şi direcţiei vîntului la suprafaţa mării, a temperaturii apei, cantitatea de apă precipitabilă etc. Radiometrul polarimetric permite o rezoluţie spaţială de 25km, la fiecare 24h, precizia vitezei vântului fiind de ±2m/s, iar a direcţiei de ±20◦ într-un ecart al observaţiilor cuprins între 5-25m/s.

Special Sensor Microwave SSM/I (Special-Sensor Microwave/Imager) este un alt instrument destinat măsurării parametrilor de vânt, fiind lansat în anul 1987. Precizia este de ±2m/s pentru viteză şi de ±22◦ pentru direcţie. Un grid global este disponibil o dată la 6h, cu o rezoluţie de 0,25◦ dar pentru că o instrumental vede o anumită regiune doar o dată pe zi gridul prezintă goluri mari (gaps).

Datele de vând rezultate din observaţii satelitare sunt calibrate cu măsurători făcute pe mare de nave care prezintă la bordul lor anemometre. Precizia acestora este undeva la ±2m/s, însă marea problemă o constituie numărul mic al navelor raportat la suprafaţa oceanului. O altă sursă de calibrare a datelor satelitare este oferită de anemometrele amplasate pe balize staţionare. Distribuţia acestora este însă neuniformă, iar numărul lor se cifrează undeva la valoare de 100 pe tot globul.

European Centre for Mediumrange Weather Forecasts (ECMWF) realizează un model al vremii din 6 în 6h pe un grid cu rezoluţia de 1◦ × 1◦ Precizia datelor de viteză este de ±1,5m/s iar a direcţiei de 0,18◦ .

Din 1995 cea mai importantă sursă pentru măsurători globale de vânt, cu repetiţie zilnică, la suprafaţa mării, este pe baza datelor satelitare, la o rezoluţie de 25km.
Datele rezultate pe baza observaţiilor satelitare sunt ierarhizate pe difeite niveluri de prelucrare:

Nivel

Nivel de procesare

1

Date satelitare în unităţi de măsură inginereşti (volţi)

2

Date satelitare procesate în unităţi geofizice (viteza vântului) la momentul şi locul de observaţie al satelitului.

3

Date de nivel 2 interpolate pentru fixarea coordonatelor în timp şi spaţiu

4

Date de nivel 3 mediate în timp şi spaţiu



Sateliţii meteorologici care observă suprafaţa oceanului sunt:

  • seria NOAA de sateliţi cu orbită polară
  • U.S. Defense Meteorological Satellite Program DMSP cu orbită polară care transportă Special Sensor Microwave/ Imager (SSM/I)
  • sateliţi meteorologici geostaţionari ce operează prin NOAA (GOES, Japonia (GMS) şi ESA (METEOSATS)


Sateliţi experimentali cu aplicaţii oceanografice:

  • Nimbus-7, Earth Radiation Budget Instruments;
  • Earth Radiation Budget Satellite, Earth Radiation Budget Experiment;
  • ESA ERS-1 şi 2.
  • Japanese ADvanced Earth Observing System (ADEOS) and Midori;
  • QuikScat
  • Earth-Observing System sateliţii Terra, Aqua, and Envisat;
  • Tropical Rainfall Measuring Mission (TRMM);
  • Topex/Poseidon şi înlocuitorul său Jason-1.


marți, 9 septembrie 2008

Oscilaţiile de nivel ale Oceanului Planetar.

Aspecte generale

Studiile recente (Peltier şi Tushingham, 1989; Trupin şi Wahr, 1990; Douglas, 1990) indică o creştere generală a nivelului oceanului de ~ 2 mm/an pentru ultimul secol. Comisia Interguvernamentală pentru Schimbări Climatice, în raportul pe anul 1990, afirmă că ne vom confrunta cu o creştere de 18 cm până în anul 2030, iar până în 2070 de 44 cm. Alţi autori (Church et.al., 1991) au calculat până în anul 2050 o creştere a nivelului mării cu 35 cm faţă de situaţia prezentă.

                             
Dificultăţile apărute în corelarea înregistrărilor pentru cât mai multe staţii l-a făcut pe Barnett (1984) să afirme că: “e imposibil să determinăm fiecare schimbare de nivel a mării, sau chiar să stabilim o valoare medie a oscilaţiilor, datorită seturilor de date inadecvate pe care le avem” Concluzia la care au ajuns principalele comisii care urmăresc oscilaţiile de nivel ale Oceanului Planetar (Commission on Mean Sea Level and Tides din cadrul Association for the Physical Science of Ocean; International Reference System – ITRS etc.), ar fi că pentru o analiză globală este nevoie de un şir de date pe minim 50 de ani. Cel mai bun exemplu în acest sens îl constituie staţia Seattle unde s-au început înregistrări de date încă din anul 1899.

În lucrarea “Satellite Gravity and the Geosphere: Contributions to the Study of the Solid Earth and its Fluid Envelopes” (1987) publicată sub egida Committe on Earth Gravity from Space, este indicată o rată de creştere între 1.0 – 2.5 mm/an pentru ultimul secol. Se estimează că din valoarea generală a creşterii nivelului mării, 0.2 – 0.7 mm/an se datorează creşterii temperaturii globale, pentru ultimul secol. La nivelul întregului Ocean Planetar apar diferenţieri nete privind oscilaţiile de nivel, datorate condiţiilor locale (subsidenţă, mişcări de ridicare a scoarţei etc.). Nivelul mării în regiunea Stockholm a scăzut cu 4 mm/an, datorită emergenţei active a uscatului, ca răspuns la retragerea calotei glaciare. În regiunea golfului Chesapeake a avut loc o creştere de 3.5 mm/an (în ultima sută de ani), valoare care este dublă faţă de rata globală, acest lucru datorându-se subsidenţei active din zonă, ce contribuie astfel la amplificarea procesului.

Impactul creşterii nivelului mării va afecta un procent ridicat din populaţia Terrei, jumătate din oraşele mari (peste 8 mil. loc) fiind concentrate în zona de coastă. Se estimează că 46 de milioane de oameni sunt supuşi anual riscului inundaţiilor şi furtunilor puternice, iar o creştere de 1 m a nivelului mării va afecta 118 milioane de oameni pe an (cf. IPCC, 1996). Până în anul 2100 se estimează o pierdere de teren din teritoriile unor ţări ca: Uruguay (0.05%), Egipt (1%), Olanda (6%), Bangladesh (17.5%), Insulele Marshall (80%).

                             

Nicholls şi Leatherman (1994) împart efectele produse de oscilaţiile nivelului mării în cinci categorii:

- inundarea terenurilor joase
- eroziunea plajelor şi a falezelor
- intruziuni de ape sărate în apele de suprafţă şi acvifere
- creşterea nivelului apelor
- intensificarea pagubelor produse de inundaţii şi furtuni



Aplicație practică. Analizați principalele stații din bazinul Mării Negre.

 

http://tidesandcurrents.noaa.gov/sltrends/sltrends.html
 





Search